Charles Mingus – Let My Children Hear Music (Vinil 180g, LP)

Pe coperta din spate a albumului „Let My Children Hear Music”, lansat de Columbia, Charlie Mingus o mulțumește producătorului Teo Macero pentru „eforturile obositoare de a produce cel mai bun album pe care l-am făcut vreodată.” Și chiar de pe patul de moarte din 1979 din Mexic, el a trimis un mesaj lui Sy Johnson (care a fost responsabil pentru numeroase aranjamente pe acest album) că îi place acest LP mai mult decât orice altceva din cariera sa. Deși, de fapt, sunt de obicei înregistrările cu ansambluri mici cele citate ca cele mai importante lucrări ale lui Mingus, acest LP se încadrează în elita operei sale și nu este în niciun fel inferior altor înregistrări excelente cu ansambluri mai mari, de către oricine și inclusiv ale lui Duke Ellington. Piesele individuale de pe acest LP au avut timp de sobă să se coacă de-a lungul anilor, una dintre ele încă din 1939, și au fost uneori cântate în direct, dar aceasta a fost prima oportunitate de a le înregistra cu o orchestră mare, bine repetată. Totuși, au existat probleme, atât în timpul înregistrării, cât și după. Instrumentația exactă a orchestrei este neclară, în principal din motive contractuale, diferiți aranjori au trebuit să asambleze părțile individuale, ceea ce face dificil de determinat originatorul real, iar Macero a editat liber materialul (așa cum a făcut pe diverse proiecte Miles Davis), uneori destul de evident.

Indiferent de aceasta, ascultătorul va uita imediat aceste obiecții când aude muzica. Începând cu swing-ul irezistibil al „The Shoes of the Fisherman’s Wife Are Some Jiveass Slippers” și până la joasele sunetelor purtate de vânt ale „The I of Hurricane Sue,” aceste înregistrări se numără printre cele mai glorios inventive vreodată realizate, pline de viață. Fiecare piesă de pe acest LP are propriile sale puncte forte, dar aceste două trebuie pur și simplu menționate. „Adagio Ma Non Troppo” se bazează pe o improvisație la pian a lui Mingus lansată pe „Mingus Plays Piano” în 1964. Structura sa logică, natura sa jucăușă și momentele cristaline de frumusețe ar fi deja uimitoare într-o compoziție lustruită, că piesa a originated dintr-o improvisație este aproape de neiertat. „Hobo Ho,” o centrală divină, este dominată de saxofonul plin de pasiune al lui James Moody, la viteză fierbinte, coarnele din fundal trag riff după riff în soliști – întreaga compoziție se echilibrează pe marginea haosului. Albumul „Let My Children Hear Music” este o realizare colosală și o necesitate pentru orice fan serios de jazz. Inclus cu albumul se află un eseu al lui Mingus care acoperă o imensă cantitate de teritoriu și citește cum ar fi un solo de bass inspirat de Mingus – este foarte recomandat pentru orice ascultător interesat.

Acest album pur și simplu nu poate fi recomandat în mod suficient.

Snooky Young (tp); Jimmy Knepper (tb); Julius Watkins (frh); Charles McPherson (as); Jaki Byard (p); Charles McCracken (vc); Ron Carter (b); Charles Mingus (b, comp, arr); Dannie Richmond (dr); u.a.

Recomandăm utilizarea curățitorului de vinil „L’Art du Son” pentru spălare cu apă. Chiar și înregistrările noi de producție de înaltă calitate vor beneficia de aceasta.

Lista pieselor

Side 1

1. The Shoes Of The Fisherman’s Wife Are Some Jive Ass Slippers

2. Adagio Ma Non Troppo

3. Don’t Be Afraid, The Clown’s Afraid Too

Side 2

1. Hobo Ho

2. The Chill Of Death

3. The I Of Hurricane Sue